Povestile initiatice poarta in ei invataturile oamenilor de rand tradus in simbolurile culturilor lor pentru a le transmite generatiilor urmatoare. Aceasta metoda a fost aleasa pentru a ascunde in aceste invataturi adevarata informatie sacra, care in acest fel a ramas generatii in circulatie vorba in vorba.
O sa incerc sa prezint cateva exemple pe care putem observa in povestile, basmele populare.
Cerul si Pamantul, simbolizeaza in general dualitatea lumii fizice si cea spirituala, Cerul reprezentand lumea superioara care nu apartine lumii noastre fizice. Este lumea in care se poate ajunge, dar nu in spatiul si timpul lumii fizice, ci doar prin magie sau prin gand, somn, moarte sau meditatie.

Un alt exemplu ar fi Soarele si Luna care in esenta lor simbolizeaza mai mult decat lumea fizica, simbolizeaza forte caracteristice din lumea superioara. Cert este ca diferentierea vine dintr-o profunda intelegere a fortelor naturii, omul cunoscand energia emanata de acestre astre si folosindu-se de ele in viata de zi cu zi.
Iubirea este un alt simbol, mai ales cand aceasta iubire este una imposibila prin care se intalnesc doua lumi, lumea fizica si cea spirituala. Aceasta iubire ascunde un secret, o initiere prin care trec spectatorii, si ne arata dorinta noastra interioara de a ne gasi dualul, si in sfarsit drumul inapoi la inceputuri, la Dumnezeu.
La sfarsitul acestor intalniri intre cele doua lumi omul reprezentantul lumii fizice primeste rasplata, armonia in suflet intr-o lume plina de iubire.
Toate aceste povesti initiatice poarta in ele invataturi despre apartenenta noastra la lumea spirituala, incercand sa pastreze in mintea si in sufletul nostru dorinta de a pastra legatura cu Divinitatea