Primul rând din acest articol am rescris de multe ori, am dorit să scriu ceva extraordinar, însă am ajuns la concluzia, că cel mai importan este pornirea în această călătorie de a scrie despre cea mai importantă şi neglijată parte a vieţii noastre.
Există un gol în adâncul fiecăruia care simte nevoia de a fi umplut cu ceva. Acest gol ne mână la o continuă căutare, şi în acest moment fiecare dintre noi poate să scrie o listă cu numele lucrurilor cu care încearca să-şi potolească foamea. Dar din păcate majoritatea dintre noi căutăm în direcţia greşită. Chiar şi eu, care am cunoştinţele necesare despre acest drum pentru a putea parcurge, din când în când îmi dau seama că direcţia nu a fost bună.
Este uşor să priveşti din afară viaţa cuiva, să observ greşelile pe care le face şi să spun, că eu nu aş greşi în locul lui. Dar eu nu trăiesc viaţa acelei persoane, nu am gândurile, sentimentele, nici educaţia lui, prietenii, familia, toate astea ne influenţează în tot ce facem. În faţa sarcinilor personale, nu am dorit să le numesc probleme, fiecare se descurcă cu ce a venit şi ce a adunat.Şi să nu uităm voalul care se lasă în faţa ochilor noastre, când privim sarcinile personale.Uităm de învăţăturile pe care le am primit, de legi scrise sau nescrise, universale sau omeneşti.Cu alte cuvinte degeaba ştii un adevăr dacă nu trăieşti.Există patru paşi în procesul de învăţare.
- auzi despre adevăr
- înveţi adevărul
- ştii acel adevăr
- trăieşti adevărul
Mă simt foarte bine după aceste rânduri, simt o linişte şi bucurie în sufletul meu. Deşi ca şi consistenţă acest articol nu este foarte bogată, a fost scrisă din suflet pentru voi.